Scufiţa Roşie

Mama-îi spuse la Scufiţă: să te duci la bunicuţa Să îi duci nişte merinde că-i bolnavă sărăcuţa, Dar să n-o iei prin pădure căci lupul te poate vede Chiar dacă îl întâlneşti, draga mamei, nu îl crede! Fetiţa cu-a ei scufiţă, roşie şi-mbujorată Coşuleţul pentru bună îl şi pregăti îndată. Îi vom pune azi în coş nişte vin şi turtă dulce Du-te fuga să îi duci, înainte să se culce. Ea plecă cu coşuleţul prin pădurea cu surcele Uitând sfatul mamei sale, la cules de floricele. Dar unde-ai plecat Scufiţă, o-ntrebă lupul şiret? Apăruse pe furiş, tupilat dup-un boschet. Eu mă duc la bunicuţă că e tare bolnăvioară Iar dacă nu plec acum, o s-ajung la ea diseară. Dar ce ai în coşuleţ că miroase-aşa frumos! Şi îmi e şi tare foame... Ba nu te atingi de coş! O-mbie la flori frumoase, să rămână cască-gură Dar un plan îi încolţi să o ia pe scurtătură. Ajungând la bunicuţă, fără ruşine şi frică O-nghiti şi îi luă locul, deghizându-se-n bunică. Cioc-cioc-cioc, la uşă bate. Bunicuţo am venit! Dar intră, este deschis, scuză-mă c-am răguşit! Vai bunico dar ce ochi, mari, urâţi şi bulbucaţi Şi gura aşa ciudată cu dinţi negri şi stricaţi! Ochii i-am ca să te văd, fără ochelari mai bine Însă gura îmi e mare să pot să te-nghit pe tine!!! Şi zicând lupul aşa, pe Scufiţă o înghite Cel ce-a spus povestea asta, chiar aşa e, nu vă minte! Vânătorul iscusit vrând s-o vadă pe bunică Îl găsi pe lup în pat sforăind fără de frică. Pe burtă l-a sfârtecat şi le scoase pe-amândouă Ştiu că e poveste veche, dar ştiţi voi alta mai nouă?