Cântecul gărgăriţei

Tupilată dup-o floare, Am zărit o gărgăriţă Când se proteja de soare C-o umbrelă-n foi de viţă. Pistruiată-n punctuleţe, Micuţă cât o alună, Roşie pe frunze crete, Parcă-i un vârf de căpşună. Am cules-o fascinată Şi pe deget s-a suit. Gărgăriţă, zboară-ndată În ce parte mă mărit! Dar să zboare, nu a vrut; Stând în palma mea, umilă, Cântecul nu i-a plăcut, Sau ştie că nu-s copilă? Când trupul i-am învelit Cu un deget, a zburat... Stai, că doar te-am păcălit! Nu sunt eu de măritat.