Capra cu trei iezişori

Capra cu trei iezişori A plecat încă din zori Să aducă hrană multă La iezii care-o ascultă. Şi din prag i-a îndrumat Cu dragoste le-a cântat Cum să-i recunoască glasul Şi să îi pândească pasul. "Iezii mamei jucăuşi, Eu plec după hrană-acuşi, Dar voi să trageţi zăvorul, Aprindeţi televizorul. De vine cumătrul lup, Urechile i le rup! Nu-i deschideţi, dragii mei, Că vă papă pe toţi trei! Şi când voi cânta aşa, Uşa îmi veţi descuia: Deschideţi uşa degrabă, Că mămuca are treabă, Să bag lemnele în sobă De mâncare, pun de-o ciorbă; De nu-s urme de hârjoană, Vă aduc câte-o bomboană". Şi plecă tare grăbită, Doar cu şalul învelită. Nu văzu că tupilat Stătea lupu-nfometat. Voi copii, ştiţi din poveste Lupul cât de şiret este? Cu un rânjet fericit, Lângă uşă a venit Şi-ncepu să fredoneze Ca-nţepat în pioneze. Dintre iezi, doar cel mai mic A ştiut că-i şiretlic. Lupul a băgat de seamă Că nu seamănă c-o mamă Şi şi-a dres vocea mai bine, Sperând că aşa va ţine. Vai, păcat de iezişori! Aţi citit de-atâtea ori! Dar măcar v-aţi bucurat Că măcar unu-a scăpat Lupule, din ăsta-mi eşti?! De copii să te fereşti! Şi capra e supărată Te va potoli îndată... Plec să o ajut şi eu Să vină de hacul tău!