În căsuţa unui melc

În a melcului căsuţă Se aude un oftat, Scârţâit ca de-o căruţă Ori ca tropăit în pat. Melcul tare mai suspină De plimbare chef tot n-are A rămas fără lumină Şi-a aprins o lumânare. Ar pleca şi el la joacă, Ar zbura după o floare, Dar se simte ca-ntr-o teacă Cu căsuţa în spinare. Şi citeşte-o poezie Tolănit pe canapea. Tocmai ţi-am citit-o ţie. N-o vrei? Da-i-o altcuiva!