Mă furnică

Mă furnică-n tălpi de tine, am şi-n inimă furnici, tremură carnea pe mine când tu inimioare-mi zici. Nici n-ai şti...este iubire? Sau o joacă de copii... Tu torni versuri în neştire, refuland prin poezii. Ai în minte o idee şi în suflet, o-ntrebare: sunt copil sau sunt femeie? Dar ce importantă are? Mă iubeşti aşa zglobie? Ori...când sunt mai pătimaşă? Mă vezi ca o jucărie? Mă urăşti că sunt prea laşă? Întrebări mai am o mie dar nu mai întreb nimica, că-s doar într-o pălărie că m-o furnicat furnica!