Mă furnică

Mă furnică-n tălpi de tine, am şi-n inimă furnici, tremură carnea pe mine când tu inimioare-mi zici. Nici n-ai şti...este iubire? Sau o joacă de copii... Tu torni versuri în neştire, refuland prin poezii. Ai în minte o idee şi în suflet, o-ntrebare: sunt copil sau sunt femeie? Dar ce importantă are? Mă iubeşti aşa zglobie? Ori...când sunt mai pătimaşă? Mă vezi ca o jucărie? Mă urăşti că sunt prea laşă? Întrebări mai am o mie dar nu mai întreb nimica, că-s doar într-o pălărie că m-o furnicat furnica!

Cântec de primăvară

Blând sărut de primăvară cu ochii vrăjiţi în zori Am văzut plutind pe-afară vălătuci pufoşi de nori. Soarele sclipind prin păr, a adus steluţe-n casă Ale sale raze par firicele de mătase. Surâzând unei zambile ce visează-ntr-un pahar Înfloreşte pentru mine clopoţei mulţi, de cleştar. Zâmbet cald, miros de soare, văd prin aer cum pluteşte Dimineaţa-i ca o floare ce îmbobocită este. Se desface, înfloreşte, ne încânta până seara, Orice zi tot aşa este, când revine primăvara

Pregatirea cozonacilor

Cozonacii-i pregătesc cu multă îndemânare: Albuşurile le despart bătându-le cu răbdare, Peste gălbenuşuri pun fugitiv un vârf de sare Că să se îngălbenească chiar de ciudă - şi mai tare. Lăpticul călduţ cu zahăr şi cu drojdia la dospit Puţină făină-acolo şi maiaua s-a iţit. În faina pregătită de cu seară la căldură Pun tot ce am pregătit mai devreme, cu măsură. Şi încep a frământa de n-ai timp nimic sa zici, Pun ulei şi margarină până apar şi băşici Nu la mâini, fereşte-Doamne! La coca de cozonac Cu cât are băşici multe, mai bun cozonac eu fac. Când am frământat destul ca să crească cât mai mare O acopăr cu-n şervet şi dau focu-n casă tare. Însă nici să mă sufoc că n-am timp deloc să stau, Tai rahatul bucăţele şi nuca mărunt o dau. Stafide-nmuiate-n rom şi cacao presărat Le punem la mijloc toate cum aşa v-am arătat. Va miroase-mbietor peste două ore, trei... Când e gata cozonacul, o felie şi tu vrei?

Scufiţa Roşie

Mama-îi spuse la Scufiţă: să te duci la bunicuţa Să îi duci nişte merinde că-i bolnavă sărăcuţa, Dar să n-o iei prin pădure căci lupul te poate vede Chiar dacă îl întâlneşti, draga mamei, nu îl crede! Fetiţa cu-a ei scufiţă, roşie şi-mbujorată Coşuleţul pentru bună îl şi pregăti îndată. Îi vom pune azi în coş nişte vin şi turtă dulce Du-te fuga să îi duci, înainte să se culce. Ea plecă cu coşuleţul prin pădurea cu surcele Uitând sfatul mamei sale, la cules de floricele. Dar unde-ai plecat Scufiţă, o-ntrebă lupul şiret? Apăruse pe furiş, tupilat dup-un boschet. Eu mă duc la bunicuţă că e tare bolnăvioară Iar dacă nu plec acum, o s-ajung la ea diseară. Dar ce ai în coşuleţ că miroase-aşa frumos! Şi îmi e şi tare foame... Ba nu te atingi de coş! O-mbie la flori frumoase, să rămână cască-gură Dar un plan îi încolţi să o ia pe scurtătură. Ajungând la bunicuţă, fără ruşine şi frică O-nghiti şi îi luă locul, deghizându-se-n bunică. Cioc-cioc-cioc, la uşă bate. Bunicuţo am venit! Dar intră, este deschis, scuză-mă c-am răguşit! Vai bunico dar ce ochi, mari, urâţi şi bulbucaţi Şi gura aşa ciudată cu dinţi negri şi stricaţi! Ochii i-am ca să te văd, fără ochelari mai bine Însă gura îmi e mare să pot să te-nghit pe tine!!! Şi zicând lupul aşa, pe Scufiţă o înghite Cel ce-a spus povestea asta, chiar aşa e, nu vă minte! Vânătorul iscusit vrând s-o vadă pe bunică Îl găsi pe lup în pat sforăind fără de frică. Pe burtă l-a sfârtecat şi le scoase pe-amândouă Ştiu că e poveste veche, dar ştiţi voi alta mai nouă?

Capra cu trei iezişori

Capra cu trei iezişori A plecat încă din zori Să aducă hrană multă La iezii care-o ascultă. Şi din prag i-a îndrumat Cu dragoste le-a cântat Cum să-i recunoască glasul Şi să îi pândească pasul. "Iezii mamei jucăuşi, Eu plec după hrană-acuşi, Dar voi să trageţi zăvorul, Aprindeţi televizorul. De vine cumătrul lup, Urechile i le rup! Nu-i deschideţi, dragii mei, Că vă papă pe toţi trei! Şi când voi cânta aşa, Uşa îmi veţi descuia: Deschideţi uşa degrabă, Că mămuca are treabă, Să bag lemnele în sobă De mâncare, pun de-o ciorbă; De nu-s urme de hârjoană, Vă aduc câte-o bomboană". Şi plecă tare grăbită, Doar cu şalul învelită. Nu văzu că tupilat Stătea lupu-nfometat. Voi copii, ştiţi din poveste Lupul cât de şiret este? Cu un rânjet fericit, Lângă uşă a venit Şi-ncepu să fredoneze Ca-nţepat în pioneze. Dintre iezi, doar cel mai mic A ştiut că-i şiretlic. Lupul a băgat de seamă Că nu seamănă c-o mamă Şi şi-a dres vocea mai bine, Sperând că aşa va ţine. Vai, păcat de iezişori! Aţi citit de-atâtea ori! Dar măcar v-aţi bucurat Că măcar unu-a scăpat Lupule, din ăsta-mi eşti?! De copii să te fereşti! Şi capra e supărată Te va potoli îndată... Plec să o ajut şi eu Să vină de hacul tău!

Cântecul gărgăriţei

Tupilată dup-o floare, Am zărit o gărgăriţă Când se proteja de soare C-o umbrelă-n foi de viţă. Pistruiată-n punctuleţe, Micuţă cât o alună, Roşie pe frunze crete, Parcă-i un vârf de căpşună. Am cules-o fascinată Şi pe deget s-a suit. Gărgăriţă, zboară-ndată În ce parte mă mărit! Dar să zboare, nu a vrut; Stând în palma mea, umilă, Cântecul nu i-a plăcut, Sau ştie că nu-s copilă? Când trupul i-am învelit Cu un deget, a zburat... Stai, că doar te-am păcălit! Nu sunt eu de măritat.

Poveşti cu insomnii

Pe-o ridiche ca o lună Stă s-adoarmă o căpşună Cu tichia colorată Aproape pe ochi să-i cadă. Soarele întinzând rufe O zăreşte pe sub tufe, Astăzi nu poate dormi Suferă de insomnii. Mai încolo o furnică Se plânge de o băşică Un greiere răguşit Toată ziua a tuşit. O râmă cu bigudiuri Se tot ţine de pariuri Cu pioasa libelulă Înveşmântată în cuculă. Dintr-un măr, un viermişor Se tot crede dirijor, Cântăreţii din copac Fredonează-ncet cu trac. Nu-i lumină dar nici noapte E ca-ntr-o ceaşcă cu lapte Cu miros de scorţişoară Pe întreagă ulicioară.